LEMNUL
aspecte generale cu privire la compuşi, prevenţie, alterări şi deformări
Lemnul este vechi suport utilizat în pictura portabilă, conţine apă atât în interiorul celulelor (se pierde curând după tăiere) cât şi în pereţii celulelor (apa de impregnare- se pierde lent şi modifica dimensiunile). Odată devenit panou- suport, mai conţine apă doar în aceşti pereţi şi ca urmare se umflă la umezeală şi se contractă la uscăciune. Fenomenul poate influenţa în mod definitoriu starea fizică a straturilor de preparație ce se succed pe suportul de lemn, respectiv fibra textilă, preparaţia, peliculele de culoare şi de verni.
Compușii lemnului: celuloză 40-45%, hemiglucoză 30%, lignină 25- 30 %, amidon, pectină, proteine, depozite nutritive pentru paraziţii animali şi vegetali, poate fi atacat de insecte xiloface şi de mucegaiuri (fungi). Celuloza, principalul constituent al lemnului, oferă un mediu propice pentru dezvoltarea acestora iar pierderea ei duce la degradări majore a lemnului. Fibra lemnoasă se degradează iremediabil prin formarea de spaţii lacunare de diverse mărimi şi forme, iar sub acţiunea factorilor de biodeteriorare se fragilizează structura lemnului.
Higroscopicitatea (absorţia umidităţii din aer) şi capilaritatea (contractarea) sunt caracteristicile lemnului şi permit absorţia şi eliminarea apei- proprietate de bază a celulozei din compoziţia sa. Umiditatea contribuie la întreţinerea unui microclimat propice pentru dezvoltarea a diferiţi factori de degradare.
Urmare a celor menţionate mai sus, constatăm că lemnul poate suporta schimbări de volum şi planitate prin deformări tangenţiale sau de înalţime (pana la 10 %), radiale (slabe) sau axiale (în lungime, foarte reduse). Deasemenea, deformarea panoului de lemn- suport pentru pictura în tempera, mai poate fi urmare a fasonării lemnului (un sistem simplu de debitare, rapid şi economic –tangenţial- duce la deformări mari; un sistem perpendicular- radial pe centru- duce la deformări minime) şi absenţa simetriei între faţa şi spatele panoului (lemnul preparat pe o singură parte).
Deformările– un aspect important a lemnului utilizat ca suport pentru pictură, deoarece modul cum se curbează el este determinat de cercurile de creştere a lui, care au tendinţa de a se îndrepta şi de a-şi anula curba naturală. În timp, mişcările fibrei suportului de lemn pot înfăţişa numeroase forme de degradare: dislocări, deplasări, expulzări ale unor fragmente, deformări sau fracturări unor părţi componente ale acestuia. Astfel constituie un efect al îmbătrânirii lemnului, conjugat fiind uneori cu acţiunea distructivă a factorului uman. Variate degradări ale structurii lemnului sunt produse de unele vietăţi parazitare- insecte.
Pentru o mai bună conservare a suportului se folosește încleierea pe laturi, ansamblarea în langhetă -nut şi feder, ansamblarea prin încastrare pe jumatate, ansamblare cu cepuri, în cozi de randunică sau în langhetă falsă, cu sipet aplicat sau integrat, ori cu traverse încastrate.